Definita cuvantului excepție
EXCÉPȚIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obișnuit, normal. ◊ Cu excepția = afară de...; fără excepție = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. [Gen. -iei, var. escepțiune, excepțiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu excepție
HIPOLIPIDEMÍE s. f. reducere a cantității de lipide din sânge. (< fr. hypolipidémie) Vezi definitia »
PARODONTOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile dinților. (< fr. parodontopathie) Vezi definitia »
SIDERURGÍE s.f. Ramură a metalurgiei care studiază proprietățile fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui, precum și operațiile de extragere, elaborare și prelucrare a acestora. [Gen. -iei. / < fr. sidérurgie, cf. gr. sideros – fier, ergon – lucru]. Vezi definitia »
INDURÁȚIE, indurații, s. f. (Med.) Proces patologic caracterizat prin creșterea consistenței unui țesut sau a unui organ. ♦ Bătătură. – Din fr. induration. Vezi definitia »
FRANCOFILÍE s.f. Prietenie față de Franța; galofilie. [Gen -iei. / < fr. francophilie]. Vezi definitia »