REPTAȚIÚNE s.f. (Liv.) Târâre. ♦ Deplasarea lentă a zăpezii pe terenurile înclinate. [Pron. -ți-u-, var. reptație s.f. / < fr. reptation, cf. lat. reptatio < repere – a se târî]. Vezi definitia »

DESCONSIDERAȚIÚNE s. f. v. desconsiderație. Vezi definitia »

IMPRESIÚNE s. f. v. impresie. Vezi definitia »

EVENTRAȚIÚNE s.f. v. eventrație. Vezi definitia »

neputrejúne s.f. (înv.) veșnicie, eternitate, nemurire. Vezi definitia »