PICANTERÍE, picanterii, s. f. Calitatea de a fi picant. ♦ (Concr.; de obicei la pl.) Mâncare picantă (1), aliment picant. ♦ Fig. (Concr.; de obicei la pl.) Glumă, anecdotă, vorbă (ușor) indecentă; aluzie (ușor) indecentă la adresa cuiva. – Din germ. Pikanterie. Vezi definitia »

LUMINÁȚIE, luminații, s. f. (Rar) Iluminație. – Din rus. [il]liuminațiia. Vezi definitia »

ADSÓRBȚIE s. f. fixare a unei substanțe lichide sau gazoase, într-un strat subțire, pe suprafața unui corp solid. (< fr. adsorption) Vezi definitia »

HIPERFOSFATURÍE s. f. creștere exagerată a cantității de fosfați eliminați prin urină. (< fr. hyperphosphaturie) Vezi definitia »

ONOMATOLOGÍE s.f. Onomastică (2) [în DN]. [Gen. -iei. / < fr. onomatologie, cf. gr. onoma – nume, logos – știință]. Vezi definitia »