póftă (pófte), s. f. – 1. Plăcere, apetit, dorință, rîvnă. – 2. (Banat) Dar de mîncat care se oferă de obicei proaspetelor lăuze. – Var. înv. pohtă. Sl. pochotĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 272; Conev 86), cf. bg. pofta, sb. pohot. Der. din gr. πόθος (Philippide, Principii, 147) nu e posibilă. – Der. poftalnic, adj. (înv., doritor); poftăreț, adj. (cu poftă); pofteală, s. f. (invitație); pofti (var. pohti), vb. (a dori, a jindui, a rîvni; a cere, a solicita; înv., a ruga; a invita, a felicita, a închina (paharul), a oferi), cf. sl. pochoteti; pofticios (var. poftitor), adj. (ahtiat, doritor); nepoftit, adj. (neinvitat, neașteptat; inoportun). Vezi definitia »

BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2). – Barbă + suf. -uță. Vezi definitia »

STEBLÚȚĂ, stebluțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui steblă. – Steblă + suf. -uță. Vezi definitia »

WATTSECÚNDĂ s.f. Submultiplu al wattorei, egal cu un joule. [Pron. vat-. / cf. fr. wattseconde, germ. Wattsekunde]. Vezi definitia »

CROMONÉMĂ s.f. (Biol.) Filament cromozomial lung și spiralat, care se observă în profaza mitotică. [< germ. Chromonema, cf. gr. chroma – culoare, nema – filament]. Vezi definitia »