MONUMÉNT s.n. 1. Lucrare de arhitectură sau de sculptură ridicată în amintirea unui eveniment, a unui personaj ilustru etc. ; (p. ext.) construcție mare cu felurite elemente arhitectonice sau ornamentale. 2. (Fig.) Document istoric de mare valoare; lucrare valoroasă care reprezintă ceva deosebit sau care are o semnificație deosebită pentru știința respectivă. ◊ Monument al naturii = plantă, animal, obiect sau fenomen din natură care are o importanță deosebită sau o semnificație specială. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. monument, lat. monumentum]. Vezi definitia »

SUPRACURÉNT s.m. Curent a cărui intensitate depășește intensitatea nominală a curentului circuitului prin care trece. [< supra- + curent]. Vezi definitia »

DISCÓNT s. n. procent încasat de către o bancă la decontarea polițelor. (< germ. Diskont) Vezi definitia »

INCONGRUÉNT, -Ă adj. nepotrivit, neconcordant. (< fr. incongruent, it. incongruente, lat. incongruens) Vezi definitia »

ELOCVÉNT, -Ă, elocvenți, -te, adj. Care are darul de a expune frumos și convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis. Vezi definitia »