MENȘEVÍSM s.n. Curent oportunist de dreapta care a apărut la începutul sec. XX în cadrul social-democrației ruse și care susținea o politică de subordonare a proletariatului față de burghezie. [< rus. menșevizm]. Vezi definitia »

NEOPLASTICÍSM s.n. Variantă a abstracționismului, care se caracterizează printr-un geometrism în care liniile și planurile de culoare se întretaie în unghi drept, ca și prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben și roșu. [< fr. néo-plasticisme]. Vezi definitia »

IDILÍSM s. n. 1. Caracteristică a ceea ce este idilic; caracter rustic-idealizat al unei opere literare sau al unei literaturi. 2. Caracter romanțios, sentimental al unei opere de artă. 3. Preferință pentru elemente idilice. – Idilă + suf. -ism. Vezi definitia »

INDETERMINÍSM s. n. concepție filozofică care respinge determinismul, contestă principiul cauzalității, legitatea obiectivă a fenomenelor naturale. (< fr. indéterminisme) Vezi definitia »

TAȘÍSM s. n. direcție în pictura abstractă de după cel de-al doilea război mondial, originală în practica diviziunii culorii în tonuri pure, specifică neoimpresionismului, ca și în unele tendințe, precum cele ale picturilor extrem-orientale, în care hazardul intervine ca un element creator al structurării imaginii. (< fr. tachisme) Vezi definitia »