impúne (impún, impús), vb. – A constrînge, a obliga. Lat. imponere (sec. XIX), pe baza lui pune. – Der. impunător, adj. (impozant), cu suf. – tor; impozant, adj., din fr. imposant; impoza, vb. (înv., a impune), din fr. imposer; impozabil, adj., din fr. imposable; impozit, s. n., din lat. impositum (sec. XIX), cu fonetismul cuvintelor care provin de aici. Vezi definitia »

PETIȚIÚNE s. f. v. petiție. Vezi definitia »

TARSIÉNE s.f.pl. Subordin de mamifere primate arboricole, nocturne, de mărimea unor șobolani, cu ochii foarte mari și cu picioarele posterioare lungi, datorită alungirii tarsului; (la sg.) mamifer din acest subordin. [< fr. tarsiens]. Vezi definitia »

ASPERSIÚNE s. f. Stropire a unei culturi agricole cu apă aruncată sub formă de picături imitând ploaia; ploaie artificială. – Fr. aspersion (lat. lit. aspersio, -onis). Vezi definitia »

EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction. Vezi definitia »