săiástră (săiástre), s. f. – (Maram.) Zînă. Origine necunoscută. După Diculescu, Elementele, 475, de la măiastră contaminat cu gr. σεβαστός „sfînt”. Cf. săi. Vezi definitia »

PUȘTÁNCĂ, puștance, s. f. (Fam.) Fată tânără; fetișcană, puștoaică. – Puștan + suf. -că. Vezi definitia »

cúrmă s.f. (reg.) ascuțiș, tăiș. Vezi definitia »

ALUNÍCĂ, alunele, s. f. Aluniță. – Din alună + suf. -ică. Vezi definitia »

TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape]. Vezi definitia »