dereticá (derétic, dereticát), vb. – 1. (Înv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curățenie, a curăța. – Var. der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica. Lat. *dēradĭcāre „a dezrădăcina” (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortés 127), ipoteză confirmată de prima var., și de sensul vechi: cf. voi dărăteca pre cei fără de lege (Biblia 1688). Totuși, Pușcariu 503; Tiktin și Scriban preferă să se refere la lat. *directĭcāre, de la rectus. Vezi definitia »

BETICA, Cordillera [cordiλera], sistem de culmi muntoase în Spania meridională, paralele cu țărmul M. Mediterane, constituit din mai multe șiruri (Sierra Nevada, Almijara, Ronda etc.). Lungime: c. 630 km. Alt. max.: 3.478 m (vf. Mulhacén). Min. de fier. Vezi definitia »

înescá vb. I refl. (înv.) a se isca. Vezi definitia »

PURIFICÁ, purífic, vb. I. Tranz. A face să fie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine; a curăța. ♦ (Tehn.) A epura. ♦ Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină pur din punct de vedere moral. – Din fr. purifier, lat. purificare. Vezi definitia »

GAZEIFICÁ vb. I. v. gazifica. Vezi definitia »