MENÓU s.n. (Arhit.) Montant interior, folosit mai ales în arhitectura gotică, care împarte o deschidere în mai multe compartimente. [< fr. meneau]. Vezi definitia »

LITÓU s.n. Desen sau tablou litografiat. [< germ. Litho]. Vezi definitia »

ANTIERÓU s. m. personaj negativ al unei opere literare; erou negativ. (< fr. antihéros) Vezi definitia »

MACRÓU s.n. (Iht.) Pește din fam. scombridae, numit și scrumbie-albastră, cu corp alungit, de 40-50 cm lungime, cu dungi transversale de culoare închisă pe fond albastru-viu, cu luciu auriu, iar partea inferioară albă-argintie; este un pește de consum cu carne foarte gustoasă, întâlnit în Marea Neagră, în Mediterană, în Oceanul Atlantic și în mările nordice (Scomber scomber). Vezi definitia »

CUBILÓU s. n. cuptor vertical, folosit în turnătorii pentru topirea fontei. (< fr. cubilot) Vezi definitia »