BIZANTINÍSM s.n. Corupție și neorânduială (politică și publică). ♦ Predilecție pentru disputele subtile și inutile. [< fr. byzantinisme]. Vezi definitia »

DIONISIANÍSM s.n. Caracter dionisiac. [Pron. di-o-ni-si-a-. / cf. dionisiac]. Vezi definitia »

PESIMÍSM s. n. 1. predispoziție de a vedea totul într-o lumină sumbră, deprimantă. 2. concepție filozofică potrivit căreia în lume predomină răul, suferința, absurdul. (< fr. pessimisme) Vezi definitia »

BERNSTEINÍSM s.n. Revizionism (2. d.); teorie lansată de Eduard Bernstein (Berlin, 06.01.1850 – Berlin, 18.12.1932), scriitor și politician socialist. În 1887 intră în legatură cu F. Engels, la Londra. După 10 ani, declară că teoria socială marxistă trebuie supusă unei revizuiri, punând astfel bazele revizionismului. [-stei- pron. germ. -ștai-] (n. pr. Bernstein + suf. -ism) [def. Der Neue Brockhaus] Vezi definitia »

MERCANTILÍSM s.n. 1. Doctrină economică și politică practicată de o serie de țări europene în sec. XV-XVIII. 2. Spirit negustoresc. [< fr. mercantilisme, cf. it. mercantilismo]. Vezi definitia »