Definita cuvantului eteronomie
ETERONOMÍE s.f. (Fil.) Principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci derivă din rațiuni externe. ♦ Caracterul a ceea ce este eteronom. [Gen. -iei, var. heteronomie s.f. / < fr. hétéronomie, cf. gr. heteros – altul, nomos – lege].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eteronomie
MACERÁȚIE s. f. macerare. (< fr. macération) Vezi definitia »
ARIE (ARIUS) (c. 256-336), preot creștin din Alexandria, originar din Cirenaica. Întemeietorul arianismului. Vezi definitia »
ZOONIMÍE s.f. Ansamblul numelor de animale [art. zoonimía, g.-d. zoonimíi, art. zoonimíei] Vezi definitia »
RETROPOZÍȚIE s.f. Plasare a unei formații anatomice înapoia poziției sale anterioare. [Gen. -iei. / < fr. rétroposition, cf. lat. retro – înapoi, positio – poziție]. Vezi definitia »
PIROGNOSTÍE, pirognostii, s. f. Metodă de analiză la cald pentru determinarea metalelor dintr-un mineral. – Din fr. pyrognostie. Vezi definitia »