MECÁNICĂ s.f. 1. Știință care studiază condițiile mișcării și ale repausului corpurilor. ♦ Mecanică cerească = știință care studiază mișcarea aștrilor. 2. Tehnica procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice; mecanotehnică. [Gen. -cii. / cf. fr. mécanique, cf. gr. mechane – mașină]. Vezi definitia »

AREÓLĂ s.f. 1. Cerc roșiatic care înconjoară o zonă inflamată a pielii. 2. Suprafața pigmentată care înconjură mamelonul sânului. [Pron. -re-o- / < fr. aréole, cf. lat. areola – spațiu mic]. Vezi definitia »

HELCÓZĂ s. f. ulcerație. (< fr. helcose) Vezi definitia »

ACETOFENÓNĂ, acetofenone, s. f. Cetonă mixtă cu miros plăcut, solubilă în apă și în eter, folosită în industria farmaceutică și a parfumurilor. – Din fr. acétophénone. Vezi definitia »

cîrcă (-ci), s. f. – Spinare, spate. – Mr. ngărcač, megl. cărcač. Sl. krŭkŭ „gît” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 315; Cihac, II, 40; Conev 89); cf. ceh. krk, bg. krŭk în mr. și megl. din v. bg. gurkač. Vezi definitia »