EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care moaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis. Vezi definitia »

ATERISAMÉNT s. n. depozit de aluviuni transportate de ape. (< fr. atterrissement) Vezi definitia »

ECHIDISTÁNT, -Ă adj. (Despre drepte, planuri etc.) Aflat la egală distanță în raport cu un punct, o dreaptă sau un plan. [Cf. fr. équidistant < lat. aequus – egal, distant – îndepărtat]. Vezi definitia »

advént s. n., pl. advénturi Vezi definitia »

SELENODÓNT, -Ă I. adj. (despre molarii rumegătoarelor) care prezintă în stadiul adult încrețituri semilunare orientate longitudinal spre suprafața coroanei. II. s. n. pl. subordin de mamifere paricopitate rumegătoare: girafa, cămila și lama. (< fr. sélénodonte/s/) Vezi definitia »