volum, volume s. n. (glum.) sticlă de băutură. Vezi definitia »

SÚMMUM s. n. punctul, gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; culme. (< fr., lat. summum) Vezi definitia »

ARMORICUM (ARMONICA), denumire celtică dată coastei de NV a Franței, cuprinsă între estuarele Senei și Loarei. Locuită de triburile celtice ale cimbrilor și veneților, reg. a fost cucerită de Cezar (56 î. Hr.) și inclusă în prov. romană Gallia Lugdunensis. Vezi definitia »

INTERSCÁPULUM s.n. Parte a corpului situată între cei doi omoplați. [< fr., lat. interscapulum]. Vezi definitia »

BÁRIUM s.n. v. bariu. Vezi definitia »