PREZÚMȚIE s. f. 1. părere întemeiată pe fapte aparente; presupunere; supoziție. 2. (jur.) recunoaștere a unui fapt ca autentic până la proba contrară. 3. părere prea bună despre sine; înfumurare, aroganță, infatuare. (< fr. présomption, lat. praesumptio) Vezi definitia »

SCINTILOGRAFÍE s. f. scintigrafie. (< fr. scintillographie) Vezi definitia »

ALVEOLOTOMÍE s. f. deschidere chirurgicală a alveolelor dentare. (< fr. alvéolotomie) Vezi definitia »

MULTIPLICÁȚIE s. f. multiplicare. (< fr. multiplication, lat. multiplicatio) Vezi definitia »

EXCRÉȚIE s. f. eliminare din organism a produselor provenite din activitatea metabolică. ◊ materialul eliminat. (< fr. excrétion) Vezi definitia »