MIASTENÍE, miastenii, s. f. Boală a mușchilor scheletului, caracterizată prin oboseală anormală și rapidă, până la epuizare, la cele mai mici eforturi. [Pr.: mi-as-] – Din fr. myasthénie. Vezi definitia »

RADIOGONIOMETRÍE s.f. Metodă de determinare a unui radioemițător cu ajutorul undelor electromagnetice. [Gen. -iei. / cf. fr. radiogoniométrie]. Vezi definitia »

METATEORÍE s. f. teorie care studiază structura, sistemul conceptual și metodele unei teorii date. (< fr. métathéorie) Vezi definitia »

INEPȚÍE s.f. Vorbă sau faptă ineptă; prostie, tâmpenie; stupiditate; absurditate. [Gen. -iei. / cf. fr. ineptie, lat. ineptia]. Vezi definitia »

OSCILOMETRÍE s.f. (Med.) Măsurare a amplitudinii modificărilor de volum ale arterelor, corespunzătoare pulsului. [Gen. -iei. / < fr. oscilométrie, cf. lat. oscillatio – oscilație, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »