ACROMICRÍE s.f. (Med.) Sindrom glandular provocat de insuficiența secreției hormonului de creștere al hipofizei, caracterizat prin dezvoltarea insuficientă a extremităților și a craniului. [Gen. -iei. / < fr. acromicrie, cf. gr. akron – extremitate, mikros – mic]. Vezi definitia »

ALUMINOTERMÍE (‹ fr. {i}; {s} fr. aluminium + gr. thermos „cald”) s. f. Procedeu de obținere a temperaturilor ridicate (c. 3.000 ºC) prin reacția exotermă dintre pulberea de aluminiu și un oxid metalic, folosit la sudarea metalelor, în bombele incendiare etc. A fost descoperit (1859) de N.N. Beketov. Vezi definitia »

BIÉ s.n. (Franțuzism) Linie, sens, direcție oblică, oblicitate. ◊ În bie = oblic ; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite. {Pron. bi-e, var. bieu s.n. / < fr. biais]. Vezi definitia »

RADIOSTEREOGRAFÍE, radiostereografii, s. f. Radiografie în care imaginea apare în relief. [Pr.: -di-o-ste-re-o-] – Din fr. radiostéréographie. Vezi definitia »

HISTEROMETRÍE s. f. cateterism al uterului cu ajutorul histerometrului. (< fr. hystérométrie) Vezi definitia »