ETICHÉTĂ s. f. I. 1. bucată mică (de hârtie) care se aplică pe un obiect și pe care se indică conținutul, destinația etc. 2. (fig.) titlu, calitate în care se prezintă cineva sau ceva. 3. (inform.) semn sau ansamblu de semne pentru a identifica o anumită instrucțiune în programul unui calculator; marcă¹ (5). II. ceremonial uzual al curților monarhilor, în relațiile diplomatice etc. ◊ reguli, norme de purtare în raporturile dintre persoane de familie nobilă; norme de politețe. (< fr. étiquette) Vezi definitia »

POLINEVRÍTĂ s. f. inflamație de natură infecțioasă sau toxică a mai multor nervi. (< fr. polynévrite) Vezi definitia »

scrámură (-ri), s. f. – (Olt.) Picătură, fir de praf, parte infimă. Sb. skrama „coajă” › *scram, cu sing. reconstituit după pl. scramuri. Legătura cu lat. squamula (Pușcariu, Dacor., V, 420) nu este probabilă. Vezi definitia »

ZĂVEÁSĂ, zăvése, s. f. (Var.) Zăvează. Vezi definitia »

CARTÓFĂ s. f. v. cartof. Vezi definitia »