Definita cuvantului excelență
EXCELÉNȚĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ◊ Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu excelență
HORMONOGENÉZĂ s. f. proces de sinteză a hormonilor în glandele endrocrine; hormonopoieză. (< fr. hormonogenèse) Vezi definitia »
BATÓZĂ, batoze, s. f. Mașină agricolă care desface boabele din spice, din păstăi, din știuleți și le separă de celelalte părți ale plantei; mașină de treierat, treierătoare. – Din fr. batteuse. Vezi definitia »
mirandolină, mirandoline s. f. (eufem.) țigancă. Vezi definitia »
CARANTÍNĂ s. f. 1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie. ◊ menținere în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală contagioasă. ◊ restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. ◊ izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil. 2. (fig.) izolare. (< fr. quarantaine, rus. karentin) Vezi definitia »
PRESETÚPĂ, presetupe, s. f. Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini; presgarnitură. – Din fr. presse-étoupe. Vezi definitia »