Definita cuvantului excelență
EXCELÉNȚĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ◊ Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu excelență
BRADIGENÉZĂ s. f. (biol.) evoluție lentă a unor organisme. (< fr. bradygenèse) Vezi definitia »
BÁTCĂ1, batce, s. f. (Reg.) Nicovală mică pe care cosașul își ascute coasa, bătând-o cu ciocanul. – Et. nec. Vezi definitia »
ACROPOSTÍTĂ s. f. inflamație a prepuțului. (< fr. acroposthite) Vezi definitia »
LETRÍNĂ s. f. 1. inițială (ornamentală) de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. literele majuscule (o silabă) imprimate la dicționare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a ușura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. (< fr. lettrine) Vezi definitia »
BIOMÁSĂ s. f. 1. densitatea viețuitoarelor pe unitatea de masă sau de volum. 2. materie biologică. (< fr. biomasse, engl. biomass) Vezi definitia »