CAVALÉR, cavaleri, s. m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul și în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante. 4. Persoană având titlul de cavaler (1-3). 5. Călăreț. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor. 7. (Pop.) Tânăr necăsătorit, holtei, burlac. ◊ Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie. – Din rus. kavaler (< fr.). Vezi definitia »

VITRINIÉR, -Ă s.m. și f. Aranjor de vitrine. [Pron. -ni-er. / < vitrină + -ier]. Vezi definitia »

AVIZIÉR, aviziere, s. n. Afișier. [Pr.: -zi-er] – Aviz +suf. -ier. Vezi definitia »

PORTJARTIÉR, portjartiere, s. n. Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat dintr-un material textil (elastic), de care sunt prinse jartierele. [Pr.: -ti-er] – Port¹- + jartieră (după fr. porte-jarretelles). Vezi definitia »

WÉBER s.m. Unitate de flux magnetic, egală cu fluxul care, străbătând circuitul unei singure spire, produce în acea spiră o forță electromotoare de un volt. [Pron. ve-ber. / < fr. weber, cf. W. E. Weber – fizician german]. Vezi definitia »