STÚDIU s. n. 1. acțiunea de a studia; muncă intelectuală care are ca scop însușirea de cunoștințe speciale, aprofundate. ◊ cercetare, examinare amănunțită și aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc.; studiere. ◊ însușire de cunoștințe științifice, învățătură. 2. materie de învățământ. 3. lucrare, operă științifică. 4. schiță a unui desen, a unei sculpturi proiectate. 5. compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, scrisă mai ales pentru exerciții. (< lat. studium, it. studio) Vezi definitia »

ciuricíu, ciuricíi, s.m. (reg.) hârciog. Vezi definitia »

mucezíu, -íe, mucezíi, adj. (reg.) vânăt, fumuriu. Vezi definitia »

AMĂRÍU, -ÍE, amării, adj. (Rar) Amărui. – Amar + suf. -iu. Vezi definitia »

ONDULATÓRIU, -IE adj. referitor la unde, care se propagă în formă de unde. (< fr. ondulatoire, it. ondulatorio) Vezi definitia »