OCOPATÍE s. f. rău de transporturile terestre. (< fr. ochopathie, cf. gr. ochos, vehicul) Vezi definitia »

NEGÁȚIE s. f. 1. negare. ◊ judecată, propoziție care neagă ceva. ◊ semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică). ◊ cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții. 2. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării. ♦ negarea ĩ = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului. 3. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post. (< fr. negation, lat. negatio) Vezi definitia »

DIVÍZIE s.f. 1. Mare unitate militară care are mai multe regimente de arme diferite sau mai multe nave de război. ♦ Comandamentul unei asemenea unități militare. 2. Categorie de calificare a echipelor sportive. [Gen. -iei. / < rus. diviziia, cf. fr. division]. Vezi definitia »

EBULIOMETRÍE s.f. Metodă fizico-chimică de determinare a greutății moleculare prin măsurarea temperaturilor de fierbere; ebulioscopie. [Pron. -li-o-, gen. -iei. / < fr. ébulliométrie]. Vezi definitia »

GRIZUMETRÍE s. f. Procedeu prin care se determină conținutul de metan din grizuul dintr-o mină. – Din fr. grisoumétrie. Vezi definitia »