POSESIÚNE s. f. 1. faptul de a poseda (1); drept de stăpânire asupra unui lucru. 2. colonie¹ (2). 3. delir în care bolnavul afirmă că în corpul său s-a instalat o altă ființă. (< fr. possession, lat. possessio) Vezi definitia »

OBNUBILAȚIÚNE s.f. v. obnubilație. Vezi definitia »

SECESIÚNE s. f. acțiune a unui grup de a se separa de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat. ♦ războiul de ~ = război civil dintre statele sudice și cele nordice ale SUA (1861-1865), terminat cu înfrângerea celor dintâi și cu abolirea sclavajului. (< fr. sécession, lat. secessio) Vezi definitia »

NEAGRESIÚNE, neagresiuni, s. f. Principiu fundamental de drept internațional care condamnă folosirea agresiunii în relațiile interstatale. ◊ Pact de neagresiune = pact prin care două sau mai multe state se obligă să nu întreprindă nici o acțiune armată între ele. [Pr.: ne-a-gre-si-u-ne] – Ne- + agresiune (după fr. non-agression). Vezi definitia »

CONSUMAȚIÚNE s. f. v. consumație. Vezi definitia »