pîrtie (-ii), s. f. – 1. Cărare, potecă. – 2. Drum sau potecă deschisă în zăpadă. – 3. Urme de sanie. – Mr. părtică. Sb., slov. prt (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 247), cf. bg. părtina (Conev, 42), din sl. prati „a călca în picioare”. Vezi definitia »

PRITÁNIE s. f. (la Atena) timpul în care pritanii celor zece triburi erau în funcție. (< fr. prytanie, gr. prytaneia) Vezi definitia »

GEOCRONOLOGÍE s.f. Disciplină care, pe baza stabilirii vârstei geologice a stratelor, reconstituie succesiunea în timp a condițiilor în care s-au desfășurat fenomenele geologice. [Gen. -iei. / < fr. géochronologie, cf. gr. ge – pământ, chronos – timp, logos – studiu]. Vezi definitia »

ZIDĂRÍE¹, zidării, s. f. Lucrare de construcție făcută din zid; parte a unei construcții făcută din zid; p. gener. construcție. – Zid + suf. -ărie. Vezi definitia »

ADULÁȚIE s. f. adulare. (< fr. adulation, lat. adulatio) Vezi definitia »