CONVULSIOTERAPÍE, convulsioterapii, s. f. (Med.) Metodă terapeutică de șoc constând în provocarea intenționată a convulsiilor. [Pr.: -si-o-] – Convulsie + terapie. s. f. v. convulsie. Vezi definitia »

CHINOTEHNÍE s. f. totalitatea principiilor și procedeelor folosite pentru creșterea câinilor, ameliorarea raselor lor. (după fr. cynotechnique) Vezi definitia »

AGROBIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu acțiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor și creșterii animalelor, constituind, totodată, baza teoretică a științelor agronomice. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Agrobiologie, rus. agrobiologhiia. Vezi definitia »

pronomíe s.f. (înv.) privilegiu. Vezi definitia »

FIZIOCRAȚÍE s. f. doctrină economică burgheză, apărută în sec. XVIII în Franța, care respinge intervenția statului în economie, susținând că în societatea umană există o „ordine naturală”; fiziocratism. (< fr. physiocratie) Vezi definitia »