REDÁN s.n. 1. Ieșitură în zidul unei fortificații. ♦ Serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu. 3. Element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei. 4. Suprafața proeminentă inferioară, de contact cu apa, a cocei unei ambarcații sau a flotoarelor unui hidroavion. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. redan]. Vezi definitia »

BANDAR SERI BEGAWAN, oraș, port la M. Chinei de Sud, capitala sultanatului Brunei; 80 mii loc. (1985). Șantier naval. Prelucr. lemnului. Export de petrol. Aeroport internațional. Palat regal. Moschei. Universitate. Vechiul nume (pînă în 1972): Brunei. Vezi definitia »

colțán¹, colțáni, s.m. (reg.) 1. om sau animal cu colți mari. 2. gândac de locuință. 3. plantă ierboasă de apă, cu fructul în colțuri; colțar, castan-de-baltă, stea-de-baltă. Vezi definitia »

DOMINICÁN, -Ă s.m. și f. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XIII. // adj. Referitor la acest ordin. [< fr. dominicain, cf. Dominic de Guzman – predicator castilian]. Vezi definitia »

CHATTIÁN [ȘA-TI-] s. n. ultimul etaj al oligocenului. (< fr. chattien) Vezi definitia »