MARAMUREȘEÁNCĂ, maramureșence, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Maramureșului sau care este originară de acolo. – Maramureșean + suf. -că. Vezi definitia »

scóchină, scóchini, s.f. (reg.) 1. cale adâncă și îngustă (datorată eroziunii apelor de munte); albie naturală, de scurgere a apelor de ploaie. 2. urmă lăsată de șuvoaiele de apă ce vin de la munte, în urma ploilor. 3. (în forma: scochilă) loc îngust printre rădăcinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adăpostesc peștii (mai ales păstrăvii). 4. (în forma: scochină) unealtă de pescuit de forma unui coș de nuiele. 5. scorbură; loc ascuns. 6. peșteră. 7. gaură, scobitură, cavitate; copcă în gheață. Vezi definitia »

LAMÍNĂ s.f. 1. (Bot.) Partea lățită a unei frunze; limb. 2. Strat subțire care face parte din structura unei formații anatomice. [Cf. it., lat. lamina]. Vezi definitia »

COPTÚRĂ, copturi, s. f. 1. Produs alimentar făcut din aluat și copt în cuptor sau în spuză; p. ext. prăjitură de casă. 2. Puroi. ♦ Bubă coaptă; abces. 3. Bucată de rocă incomplet desprinsă de tavanul sau de pereții unei galerii de mină și care amenință să cadă. – Copt² + suf. -ură sau lat. coctura (refacut după copt²). Vezi definitia »

BANCNÓTĂ s. f. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă. (< germ. Banknote, fr. bank-note) Vezi definitia »