Definita cuvantului exploatat
EXPLOATÁT, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) pe care exploatatorul, folosindu-se de proprietatea sa particulară asupra mijloacelor de producție, îl lipsește de o parte din rezultatele muncii depuse. 2. (Despre terenuri, mine etc.) Valorificat. [< exploata].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu exploatat
INTERCONECTÁT, -Ă, interconectați, -te, adj. Care stabilește conexiuni între mai multe elemente care funcționau înainte independent unele de altele. – V. interconecta. Vezi definitia »
INDELICÁT, -Ă, indelicați, -te, adj. (Rar) Nedelicat. – Din fr. indélicat. Vezi definitia »
INTERPRETARIÁT s. n. activitatea, meseria de interpret. (< fr. interprétariat) Vezi definitia »
CERTIFICAT (‹ fr., lat m.) s. n. Înscris prin care se confirmă (de către anumite organe de stat) exactitatea unui fapt ori autenticitatea unui act sau se atestă o anumită calitate, în vederea valorificării anumitor drepturi de către persoana care solicită eliberarea certificatului (ex. c. de autor, c. de inovator, c. de moștenitor, c. de studii). ♦ C. de alegător = (în unele state) înscris prin care se constată înscrierea unui cetățean în listele electorale, pe baza căruia își exercită dreptul de vot. ♦ C. prenupțial = certificat medical eliberat celor care vor să se căsătorească, prin care se atestă că starea sănătății acestora este corespunzătoare pentru întemeierea unei familii. ♦ Document folosit în transporturile maritime internaționale și în comerțul internațional (cu răspundere în instanță) care atestă calitatea și originea mărfii, precum și asigurarea vasului și a mărfii (c. de calitate, c. de origine). ♦ C. de origine = document prin care se atestă în ce țară a fost produsă o anumită marfă, în vederea stabilirii tarifului vamal ce urmează să i se aplice de țara importatoare. ♦ Document netransmisibil care certifică dreptul de proprietate asupra acțiunilor unei societăți. ♦ C. de asigurare = înscris care atestă plata costului serviciilor de asigurare de bunuri sau persoane. Vezi definitia »
DEZARMÁT, -Ă adj. Care nu este înarmat; care a pierdut armele (în luptă). ♦ (Fig.) Pus în imposibilitate de a se opune la ceva, învins; împăcat. [Cf. fr. désarmé]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z