OPTATÍV, -Ă I. adj. care exprimă o dorință. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o acțiune, o stare a cărei realizare este dorită. II. s. n. mod verbal care exprimă o acțiune dorită. (< fr. optatif, lat. optativus) Vezi definitia »

OBSERVATÍV, -Ă adj. De observare. [Cf. it. observativo]. Vezi definitia »

ADAPTATÍV, -Ă adj. care se poate adapta; adaptiv. (< fr. adaptatif) Vezi definitia »

INJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) în care un element al celei de-a doua mulțimi are în plus un antecedent. (< fr. injectif) Vezi definitia »

pătimív, -ă, adj. (înv.; despre diateze, conjugări, forme verbale) pasiv. Vezi definitia »