LEHÁMITE s. f. (Pop.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehámete s. f. – Din bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”. Vezi definitia »

PRIMORDIALITÁTE s.f. Faptul de a fi primordial; întâietate; prioritate. [Cf. fr. primordialité]. Vezi definitia »

CAPTIVITÁTE s. f. faptul de a fi captiv; privare de libertate; prizonierat. ◊ stare de izolare a unor animale de mediul lor natural. (< fr. captivité, lat. captivitas) Vezi definitia »

DIRECTIVITÁTE s. f. proprietate a unei surse (respectiv a unui receptor) de radiații de a emite (recepționa) preferențial radiația în (din) anumite direcții. (< fr. directivité) Vezi definitia »

JOVIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité. Vezi definitia »