PULSIÚNE s. f. 1. (psih.) modalitate dinamică din impulsuri prin care se activează organismul în vederea atingerii unui anumit scop. ◊ (psihan.) element dinamic al activității psihice inconștiente, latura energetică a instinctului; instinct (1). 2. senzație de tracțiune într-o parte, care apare în unele boli, perturbând echilibrul. (< fr. pulsion) Vezi definitia »

poáne¹ s.f. pl. (înv.) pleavă. Vezi definitia »

SUPRAEXPÚNE vb. III. tr. A expune prea mult o emulsie fotografică. [După fr. surexposer]. Vezi definitia »

DEMARCAȚIÚNE s. f. v. demarcație. Vezi definitia »

PSEUDOINSTRUCȚIÚNE s. f. (inform.) instrucțiune destinată a furniza informații referitoare la rezervarea unor zone de memorie și a le inițializa cu valori specifice. (< fr., engl. pseudo-instruction) Vezi definitia »