HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

COMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură retorică prin care oratorul sau un autor enunță, sub formă de avertisment la adresa auditoriului sau a unui personaj, o nenorocire inevitabilă. [< fr. commination, cf. lat. comminatio – amenințare]. Vezi definitia »

BATERÍE s.f. 1. Subunitate de artilerie care cuprinde mai multe tunuri, un număr de militari care le mânuiesc, utilajul și mijloacele de transport necesare. ♦ Terasament care protejează tunurile în poziție de tragere. ♦ Șir de tunuri aflate de fiecare latură a unui bastiment de război. 2. Ansamblu de aparate, de mașini etc. cu care se face aceeași operație. ◊ Baterie electrică = reunire de mai multe pile sau de acumulatoare electrice. 3. Vas cu gheață folosit pentru a răci vinul și sifonul din sticle. 4. Grupul instrumentelor de percuție într-o orchestră de muzică ușoară sau de jaz. 5. Baterie de teste = grup de mai multe teste legate împreună printr-un scop comun. [Gen. -iei. <fr. batterie, it. batteria]. Vezi definitia »

CREATOLOGÍE s. f. disciplină care studiază tehnicile, procesele și formele creației. (< creație + -logie) Vezi definitia »

CRIPTOGRAFÍE s.f. 1. Mod de scriere secretă cu ajutorul unui cod de semne convenționale. 2. Joc distractiv constând din legarea unei fraze reprezentate prin diferite semne, litere sau cifre, aranjate într-un anumit fel. [Gen. -iei. / < fr. cryptographie, cf. gr. kryptos – ascuns, graphein – a scrie]. Vezi definitia »