FĂGÁȘ, făgașe, s. n. Urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii. ♦ Fig. Direcție, drum. Și-a orientat cercetările pe un nou făgaș. [Pl. și: făgașuri. – Var.: (reg.) hăugáș, hogáș, văgáș s. n.] – Din magh. vágás. Vezi definitia »

BABOIÁȘ, baboiași, s. m. Diminutiv al lui baboi. [Pr.: -bo-iaș] – Baboi + suf. -aș. Vezi definitia »

MOLIDVÍȘ s. n. v. molidiș. Vezi definitia »

BURCAȘ¹, burcași, s. m. (Reg.) Copil mic. Vezi definitia »

RELÁȘ, relașuri, s. n. Suspendare temporară a reprezentațiilor unui teatru, ale unei opere etc.; zi sau interval de timp în care nu se dau reprezentații. – Din fr. relâche. Vezi definitia »