VÍRGULĂ s. f. 1. semn de punctuație (,) care marchează o pauză foarte scurtă în citire și care separă diferitele părți ale propoziției sau unele propoziții în cadrul frazei. ◊ semn care arată când trebuie făcută respirația în timpul unei interpretări muzicale vocale. 2. (mat.) semn care separă partea întreagă a unui număr de partea sa fracționară. (< fr. virgule) Vezi definitia »

VRÍLĂ s.f. 1. Vrie. 2. Burghiu folosit mai ales la găurirea lemnului și a anumitor materiale plastice. [< fr. vrille]. Vezi definitia »

CLAVÍCULĂ, clavicule, s. f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul si cu omoplatul. – Din lat. clavicula, fr. clavicule. Vezi definitia »

POMUȘOÁRĂ, pomușoare, s. f. (Bot.; reg.) 1. Păltior. 2. Coacăz. ♦ Coacăză. – Poamă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

SINCRÉZĂ s.f. (Lingv.) Fuziune a mai multor silabe într-una singură. [Var. sincrază s.f. / < it. sincrasi, cf. gr. synkrasis – amestec]. Vezi definitia »