BÍGĂ² s. f. car roman cu două roți, la care erau înhămați doi cai. (< lat. biga) Vezi definitia »

TULICHÍNĂ, tulchine, s. f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe roșii de forma boabelor de mazăre (Daphne mezereum). – Et. nec. Vezi definitia »

SUCEÁLĂ, suceli, s. f. Faptul de a (se) suci; (în special) faptul de a fi sucit² la minte sau lipsit de rațiune; fire, apucătură de om sucit²; sminteală, aiureală, scrânteală. – Suci + suf. -eală. Vezi definitia »

DIECÍȚĂ, diecițe, s. f. (Reg.) Soție de diac. [Pr.: di-e-] – Diac + suf. -iță. Vezi definitia »

ZOOMORFÓZĂ s.f. Morfogeneză sub influența agenților animali. (din fr. zoomorphose) Vezi definitia »