PARAMÉCI s.m. (Zool.) Protozoar ciliat din clasa infuzorilor, care trăiește în apele dulci stătătoare. [Var. paramecium s.m. / < fr. paramécie, cf. lat. paramecium]. Vezi definitia »

cliúci (-i), s. n. – 1. Cheie. – 2. Tîmplă. Sl. ključĭ (DAR). Cuvînt vechi (sec. XVI), care se mai folosește doar în Maram., cu sensul de „cîrlig”. Cf. clucer. Vezi definitia »

știmocí, știmocésc, vb. IV (reg.; despre lână, cânepă) 1. a scărmăna. 2. (fig.) a părui, a bate. Vezi definitia »

perínci s.n. (reg.) orez. Vezi definitia »

ADÂNCÍ, adâncesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. 2. Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. S-a adâncit în pădure. ♦ Fig. A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A cerceta, a studia, a analiza în profunzime, a aprofunda. A adânci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica. [Var.: adâncá vb. I] – Din adânc. Vezi definitia »