Definita cuvantului puncta
PUNCTÁ, punctez, vb. I. Tranz. 1. A face sau a forma puncte care ies în evidență pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare; a face să apară ceva ca niște puncte pe o suprafață. ♦ Fig. A scoate în evidență, a sublinia, a marca. 2. (Sport) A însemna punctele fiecărei partide sau etape câștigate. ♦ A obține puncte printr-un joc sportiv. 3. A asambla provizoriu două piese care urmează să fie sudate prin câteva puncte de sudură executate de-a lungul liniei de sudură. – Din punct (după fr. poncteur).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu puncta
INFLECTÁ, -re, inflectez, vb. 1. modulare (a vocii), modificare a unui ton, nuanta; 2. curbare, incovoiere, arcuire inauntru; 3. difractie. Vezi definitia »
LESTÁ vb. tr. a încărca cu lest (o navă, un balon etc.); a balasta (2). (< fr. lester) Vezi definitia »
LOCUPLETÁ vb. I. tr. (Latinism) A îmbogăți. [Cf. it., lat. locupletare]. Vezi definitia »
SUSCITÁ vb. tr. a stârni, a produce, a da naștere. (< fr. susciter, lat. suscitare) Vezi definitia »
descînta (-t, -át), vb. – 1. A face farmece, a înșira formule magice. – 2. A seduce cu vorbe, a ademeni. – 3. A plictisi, a deranja cu discursuri. – Mr. discîntu, discîntare, megl. discǫnt. Lat. *dĭscantāre (Pușcariu 508; Candrea-Dens., 356; Tiktin; Candrea); cf. friul. diskanta și, pentru semantism, fr. enchanter, sp. encantar. – Der. descîntat, s. n. (vrajă, farmec, magie); descîntător, s. m. (vrăjitor); descîntătoare, s. f. (vrăjitoare); descîntătură, s. f. (vrajă, farmec); descîntec, s. n. (formulă magică, cîntec ce are puteri magice). Cf. cînta. Vezi definitia »