TOLERANTÍSM s. n. sistem al acelora care preconizează toleranța religioasă. (< fr. tolérantisme) Vezi definitia »

ORFÍSM s. n. 1. Curent religios din Grecia antică, care preconiza dualismul suflet-corp și credința în metempsihoză. 2. Curent în pictură care susține primatul culorii pure ca mijloc de exaltare a luminozității și a dinamismului. – Din fr. orphisme. Vezi definitia »

INTELECTUALÍSM s.n. 1. Concepție care afirmă capacitatea intelectului, a rațiunii de a cunoaște lumea. V. raționalism. 2. Concepție care susține preeminența inteligenței asupra sentimentelor și voinței. 3. Doctrină care reduce actul moral la cunoașterea binelui, care ar duce la săvârșirea lui. [Cf. fr. intellectualisme]. Vezi definitia »

SINCRETÍSM s.n. 1. Stare de nediferențiere a elementelor unui fenomen, specifică fazelor primitive de dezvoltare. 2. Contopire a unor elemente de gândire, de viață socială, artistică etc. într-un complex în care încă nu-și pot semnala specificul. ♦ (Fil.) Amestec de teorii diferite și contradictorii. [< fr. syncretisme, cf. gr. synkretizein – a reuni]. Vezi definitia »

EMPIRÍSM s. n. Doctrină care consideră experiența senzorială ca primă sursă a cunoașterii și a cunoștințelor. ◊ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte. – Din fr. empirisme. Vezi definitia »