Definita cuvantului punctare
PUNCTÁRE, punctări, s. f. Acțiunea de a puncta și rezultatul ei. ♦ Indicarea cu punctatorul, pe suprafața unei piese, a unor repere care urmează să fie perforate. – V. puncta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu punctare
SINGULARIZÁRE s. f. Faptul de a se singulariza. – V. singulariza. Vezi definitia »
REFLECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei; răsfrângere, oglindire; redare. ♦ Categorie filozofică exprimând esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic; procesul de cunoaștere a lumii de către om. [< reflecta]. Vezi definitia »
SPRIJINÍRE, sprijiniri, s. f. Acțiunea de a (se) sprijini; sprijin, reazem. ♦ Fig. Ajutor, ocrotire, concurs (material sau moral) acordat cuiva sau la ceva. – V. sprijini. Vezi definitia »
REINVENTARIÉRE, reinventarieri, s. f. Acțiunea de a reinventaria. – V. reinventaria. Vezi definitia »
vărsáre s. f., g.-d. art. vărsắrii; pl. vărsắri Vezi definitia »