DEȘÉU, deșeuri, s. n. Rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv. – Din fr. déchet. Vezi definitia »

restéu (restéie), s. n. – Cui cu care se închide jugul. – Var. răsteu, restei, restel. Mag. ereszto „care dă drumul” (Scriban; Gáldi, Dict., 95). Legătura cu sl. rastaviti „a separa”, bg. razstav „separare” (Cihac, II, 364; Conev 70) sau cu lat. rastĕllus (Tiktin) este dubioasă. Vezi definitia »

tupéu (-uri), s. n. – Îndrăzneală, obrăznicie. Fr. toupet. Vezi definitia »

SAFÉU s.n. v. seif. Vezi definitia »

TEMETÉU, temeteie, s. n. (Reg.) Cimitir. – Din magh. temetö. Vezi definitia »