MĂRTURÍE, mărturii, s. f. 1. Declarație făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a-și susține părerile. ♦ Spec. Depoziție făcută de un martor în fața unei instanțe judecătorești. ◊ Mărturie minicinoasă = infracțiune care constă în fapta unui martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe. ◊ Expr. A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de față, a fi martor. ♦ (Înv.) Mărturisire a credinței. ♦ (Rar) Martor. 2. Dovadă, atestare; semn, probă, indiciu. 3. (Reg.) Târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneau la oraș pentru a depune mărturii 1). – Martur + suf. -ie. Vezi definitia »

ECTRODACTILÍE s. f. lipsa congenitală a unuia sau a mai multor degete. (< fr. ectrodactylie) Vezi definitia »

CRIOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică pentru bolile provocate de frig. [Gen. -iei. / < fr. cryopathie]. Vezi definitia »

CAZANGERÍE, cazangerii, s. f. 1. Atelier de construit sau reparat cazane (1, 2), utilaje din tablă groasă de oțel, recipiente de presiune, cisterne etc. 2. Meseria cazangiului. – Cazangiu + suf. -ărie. Vezi definitia »

OLIGARHÍE s. f. 1. formă de guvernământ în care puterea este exercitată de un număr mic de persoane sau de familii. ◊ grup de persoane care exercită puterea într-o asemenea formă de guvernământ. 2. ~ financiară = grup restrâns de reprezentanți ai capitalului financiar care dețin sau controlează ramurile principale ale economiei. (< fr. oligarchie) Vezi definitia »