REȚINĂTÓR s. n. ansamblu de conducte și organe de reținere (supape etc.) la dirijarea circulației fluidului într-un singur sens. ◊ casetă la o pompă sau la un compresor cu piston în care sunt montate organele de reținere ce comandă aspirația și evacuarea fluidului. (< reține + -/ă/tor) Vezi definitia »

ȘÓGOR, șogori, s. m. (Reg.) Cumnat; p. gener. rudă prin alianță. – Din magh. sógor. Vezi definitia »

REFRACTÓR s. n. 1. lunetă astronomică cu obiectivul din mai multe lentile. 2. dispozitiv optic care schimbă direcția unui fascicul de lumină prin refracție. (< fr. réfracteur, germ. Refraktor) Vezi definitia »

HIDROLOCATÓR, hidrolocatoare, s. n. (Mar.) Aparat hidroacustic care determină direcția și distanța unui obiect aflat sub apă prin intermediul ultrasunetelor; sonar. – Din engl. hydrolocator. Vezi definitia »

SCUMPUȘÓR, -OÁRĂ, scumpușori, -oare, adj. Scumpișor. – Scump + suf. -ușor. Vezi definitia »