EXTÍNCȚIE s. f. stingere, slăbire (a unei acțiuni, oscilații etc.) ◊ micșorare, anulare a intensității unui fascicul de lumină. ◊ (fig.) stingere a vieții, moarte. (< fr. extinction, lat. exstinctio) Vezi definitia »

sublimáție, sublimáții, s.f. (înv.) 1. sublimare (transformare prin încălzire direct din stare solidă în stare de vapori). 2. deviere a energiei psihice izvorâte din tendințe instinctuale (sexuale) și egoiste spre atingerea unor scopuri spirituale înalte și altruiste. Vezi definitia »

APATÍE s.f. 1. Insensibilitate; inerție; dezinteres, indiferență, dezinteresare. 2. (Fil.) Noțiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. [Gen. -iei. / < fr. apathie, it. apatia < lat.t. apathia, gr. apatheia < a – fără, pathos – pasiune]. Vezi definitia »

FRENEZÍE s. f. stare de excitare, de pasiune nestăpânită, violentă. ♦ cu ~ = frenetic, pasionat. (< fr. frénésie) Vezi definitia »

ZIGOGAMÍE s.f. Copulare a gametangilor. (din fr. zygogamie) Vezi definitia »