ABILITÁ, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din germ. habilitieren. Vezi definitia »

ACREDITÁ vb. tr. 1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici. 2. a face demn de crezare. 3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. (< fr. accréditer) Vezi definitia »

prestá (prestéz, prestát), – A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate. Lat. praestare (sec. XIX). Numai în formula a presta jurămînt „a jura”, din fr. prêter serment. – Der. prestanță, s. f., din fr. prestance; prestați(un)e, s. f., din fr. prestation. Vezi definitia »

YOTTA - elem. „de un milion de miliarde de miliarde mai mare“, 10²⁴ (neologism). Vezi definitia »

MĂRITÁ, mărít, vb.I 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare. Vezi definitia »