Definita cuvantului fațetă
FAȚÉTĂ s.f. 1. Fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fețele unei pietre prețioase. 2. Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. Ochi cu fațetă = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placă de fontă folosită pentru fixarea plăcilor de stereotipie. [< fr. facette, după față].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fațetă
pricepătúră, pricepătúri, s.f. (înv.) 1. înțelegere, pătrundere, pricepere. 2. (în forma: precepătură) pregătire, cunoaștere temeinică; competență, iscusință, îndemânare, abilitate. Vezi definitia »
STEREOGRÁMĂ s. f. ansamblu de două fotograme ale aceluiași obiect, care, privit la stereoscop, permit obținerea imaginii în spațiu a obiectului; stereofotogramă. (< fr. stéréogramme) Vezi definitia »
schwitzeră, schwitzere s. f. (prst.) femeie bine făcută, care excită bărbații. Vezi definitia »
IZOHIÉTĂ, izohiete, s. f. Linie care unește, pe hărțile climatice, punctele cu aceeași cantitate de precipitații căzute într-o anumită perioadă de timp, [Pr.: -hi-e-] – Din fr. isohyète. Vezi definitia »
ánsă s. f., g.-d. art. ánsei; pl. ánse Vezi definitia »