MELANEZIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Melanezia. ♦ limbi ĕne = limbi vorbite de melanezieni. (< fr. mélanésien) Vezi definitia »

ARAMEÁN, -Ă, aremeeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populații semitice nomade care au trăit în antichitate în Palestina, Siria și Mesopotamia; (și la sg.) persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține arameenilor (1), privitor la arameeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de arameeni (1); arameică. [Pr.: -me-an] – Din fr. araméen. Vezi definitia »

SCRIBOMÁN, -Ă s. m. scriptoman. (< fr. scribomane) Vezi definitia »

SOPRÁN, -Ă s.n. Vocea cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești, care se întâlnește la femei și la băieții mici. // s.m. și f. Cântăreț sau cântăreață care are o astfel de voce; (p. ext.) instrument de suflat care corespunde acestei voci. [Var. soprano s.n. / < fr., it. soprano]. Vezi definitia »

SANTONIÁN, -Ă adj., s. n. (din) al doilea subetaj al senonianului (cretacicul superior). (< fr. santonien) Vezi definitia »