ANTROPÍSM s. n. concepție teologică înrudită cu antropocentrismul și antropomorfismul, care consideră omul ca fiind opus întregii naturi. (< fr. anthropisme) Vezi definitia »

MONOTEÍSM s. n. Sistem religios care recunoaște o singură divinitate. – Din fr. monothéisme. Vezi definitia »

NATURALÍSM s.n. 1. Tendință în literatură și artă de a reconstitui realitatea cât mai fidel, chiar în aspectele ei neesențiale (uneori accentuând laturile urâte, vulgare). 2. Curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și (mai ales) biologic în explicarea caracterelor umane. 3. Stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură (animale, plante, figuri umane). 4. Doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei. 5. Doctrină după care viața morală trebuie să se conformeze legilor naturii. [Cf. fr. naturalisme]. Vezi definitia »

ANTIISTORÍSM s.n. Concepție și metodă neștiințifică care respinge sau ignorează principiul istoric în considerarea și analiza proceselor și fenomenelor. [< anti- + istorism]. Vezi definitia »

ESTETÍSM s. n. Concepție asupra artei și literaturii, care subordonează esteticii toate valorile, exagerând rolul contemplației și al formei de realizare. – Din fr. esthétisme. Vezi definitia »