Definita cuvantului febră
FÉBRĂ s.f. 1. Temperatură ridicată a corpului cauzată de o boală. V. hipertermie. ◊ Febră musculară = stare de oboseală generală care apare la cineva neantrenat în urma unor eforturi fizice. 2. (Fig.) Emoție, neliniște, încordare; pirexie. // (În forma febri-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „febră”. [< it. febbre, cf. lat. febris].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu febră
GLÁMNICĂ, glámnice, s. f. ~ (din sl. glavnikŭ; cf. glavă) Vezi definitia »
SLĂTINEÁNCĂ, slătinence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Slatina. ♦ Locuitoare din municipiul Slatina. – Slătinean + suf. -că. Vezi definitia »
vîzdoágă (-ge), s. f. – 1. Ghioagă, măciucă. – 2. Crăiță (Tagetes erecta, T. patula). – Var. vîzdoacă. Sl. gvozdĭ „cui”, cf. rus. gvozdika „cuișoare” și garoafă (Cihac, II, 451; Tiktin). – Der. buzdugea (var. buzdugean, buzdughină), adj. (plin, burdușit). Vezi definitia »
LUCÁRNĂ s.f. Fereastră mică pe acoperișul unei clădiri, care permite pătrunderea luminii în pod. [< fr. lucarne]. Vezi definitia »
EGRÉTĂ s. f. 1. pasăre migratoare de baltă, albă, care are pe spate un mănunchi de pene ornamentale lungi. 2. mănunchi de pene sau de fire albe purtat în trecut de femei la pălării și de militari la chipiuri. 3. aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. (< fr. aigrette) Vezi definitia »